Arhivele jurnalului
Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?
Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?
Cand a vazut ultima oara
un zambet curat?
Si unde ai mers
ca sa te bucuri cu adevarat
De glasul tau, de glasul meu?
Ce sa nu porti la o intalnire romantica

Primesc newsletter de la Unica si intru si eu sa citesc ultimele articole. Dau peste articolul “Ce sa nu porti la o intalnire romantica” si-l citesc cu interes. Si raman uimita. Deci pentru o intalnire romantica:
- nu poti cuceri un barbat purtand blugi si tricou – oare? punem un pariu?
- nu poti merge la intalnire in costum office – punem pariu ca poti fi foarte sexy si intr-un deux-piece ales cu grija? cine a spus ca stilul office nu e si sexy?
- imprimeurile mult prea grafice nu sunt o idee bună pentru întâlnirile cu bărbaţii – pai daca mie asa-mi place sa port, ce fac? imi schimb gusturile doar pentru a fi pe placul barbatilor?
- nu purta şlapi, tenişi sau Uggs, dacă ai peste 20 de ani – eu as spune sa nu-i porti daca nu-ti vin bine sau nu sunt stilul tau…
- nu purta jeans skinny cu balerini, dacă ai sub 1,70 cm – eu as spune sa nu-i porti daca ai forme care nu te avantajeaza
- nu purta pantaloni harem, dresurile colorate şi pălăriile extravagante – deci fii banală, fadă şi conformistă
Acesta este doar unul dintre zecile de articole care vor să ne plafoneze, uniformizeze si sa ne impuna niste reguli. Ce inseamna defapt o intalnire romantica? O intalnire in care te slefuiesti dupa tot felul de reguli pana ajungi sa nu mai fii tu, de dragul de a fi o persoana “corecta”, daca e sa fii etichetata dupa regulile de mai sus. Romantismul ar trebui sa fie in suflet, in priviri, in ganduri, in emotii, in zambet, gesturi, vorbe… Nu esti romantica daca esti imbracata corect, esti romantica daca te imbraci asa cum te simti bine, in haine care sa te puna in valoare si care te fac sa te simti ca o printesa, fie ca sunt tenisi, Uggs sau dresuri roz bombon. Pentru ca o femeie care se simte bine, arata bine, straluceste si cucereste prin zambetul ei si starea ei de bine.
Cine te place, te place pentru ceea ce esti. Chiar daca ai dresuri roz, si palarie galbena supradimensionata, daca le porti cu atitudine si stil, fii sigura ca-l vei cuceri. Asa ca fii tu insati si lasa sfaturile deoparte
Ce trebuie sa ai ca sa te simti bogata?

Era o dupa-amiaza ploioasa si mohorata. Ma indreptam spre casa, obosita, trista… fusese ziua de salariu si nu luasem banii… imi facusem planul sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu si uite ca trebuia sa aman achizitia… Trec pe langa statia de tramvai. Tramvaiul tocmai plecase din statie. Un copil mititel si oaches, cu par negru si cret, imbracat in uniforma, cu ghiozdanelul in spate, alerga cat il tineau picioarele dupa tramvai. Prea tarziu… deja plecase. S-a oprit gafaind, sleit de puteri, si cu glas sfarsit si resemnat striga “Era al meu! Railor!”… si lacrimile incepura sa-i curga siroaie pe obrajii mici. Mi s-a rupt inima… M-am apropiat de el si l-am intrebat de ce plange. Printre lacrimi mi-a spus cum ii furasera colegii un mar pe care-l primise de la o batranica si voia sa-l duca acasa, surorilor lui mai mici, ca el e mai mare si are grija de ele. El e stalpul familiei de cand tata nu mai e… Mi-au dat si mie lacrimile. I-am dat 3 portocale, pentru el si surorile lui mai mici. Ochisorii lui mici si negri s-au luminat, un zambet larg i-a aparut pe fata, le-a luat cu amandoua mainile, ca pe o comoara de pret, m-a pupat pe obraz, si mi-a spus: “Multumesc mult de tot! Dumnezeu sa te binecuvanteze!” si-apoi a luat-o la fuga, sa prinda tramvaiul ce tocmai sosise in statie.
Si dintr-o data mi-am dat seama ca bucuria din ochii acelui copil erau tot ce-mi trebuia pentru a-mi insenina ziua. Nimicul acela pe care voiam sa mi-l cumpar a devenit atat de insignifiant incat nici nu l-am mai cumparat… Sclipirea din ochii acelui copil m-au facut sa ma simt mai bogata. Sufleteste vorbind.
Si-apoi a venit intrebarea Adinei: “Ce trebuie sa te ai ca sa te simti bogata?”. Amintindu-mi de acea intamplare, raspunsul meu e simplu: Doar placerea de a darui. Imi place sa dau din putinul meu si altora. Atunci ma simt bogata. Cand reusesc sa-i ajut pe cei din jur, oferindu-le ceva, fie acel ceva un bun material, fie un sfat, fie o vorba buna, o mangaiere sau un umar pe care sa planga. A darui e unul din cele mai frumoase sentimente din lume. Si cum sa nu ma simt bogata cand stiu ca prin gestul meu ofer celor din jur o raza de speranta, un sprijin, un zambet, un strop de incredere?
Voua ce va trebuie ca sa va simtiti bogate?
PS: pentru cei care au vreun sambure de indoiala, va asigur ca intamplarea relatata e 100% adevarata, chiar daca pare desprinsa dintr-un caz social de la “Dansez pentru tine”.
Cafeaua de dimineata

Ma scol morocanoasa, cu ochii lipiti de somn, urasc ceasul cel crud si nemilos care m-a trezit din somnul cel dulce. Mi-e somn. Tare somn. Nu vreau nimic. Vreau doar sa dorm. Si totusi datoria ma cheama, ma trage de urechi sa ma trezesc.
Si-mi pun de cafea. Desfac pachetul. Simt parfumul. Nasul meu se trezeste. Pun o lingurita de cafea peste apa fierbinte. Se bucura si ea. Clocoteste imbratisand cu tandrete cafeaua. Si parfumul se accentueaza. Incep sa deschid ochii. Inspir adanc, sa-mi incarc plamanii. Imi descretesc fruntea. Un zambet de multumire imi apare in coltul gurii. Sunt fericita. Miroase a cafea! A expresso! Imi pun cafeaua in cana. Camera se umple de parfum. Somnul dispare ca prin farmec, vrajit si el de parfum. Ahhh! O noua zi, minunata!
Cam asa ma rasfat eu in fiecare dimineata. Cafeaua e rasfatul meu. Si nu gustul, cat parfumul. Ii iubesc mirosul. El este cel care ma trezeste. Uneori mi-o beau pe jumatate, alteori doar un sfert, depinde cat timp am. Dar important e sa miroasa a cafea.
Voi cum va treziti?



















