Cu facultate sau fara?

Pe vremea parintilor nostri nu facea oricine facultate. Erau standarde ridicate, se intra greu, te mentineai greu… Acum orice prost (ma scuzati) poate face o facultate. Si brusc lumea se imparte in doua: in cei cu facultate si in cei fara facultate.

Si te intrebi ce mare isprava au facut astia cu facultate, ca se uita la cei fara facultate precum mosierii la sclavii de pe plantatie. De ce ar fi inferiori bietii oameni care nu au o facultate? Oare facultatea iti adauga ceva calitati umane de care eu nu stiu? Iti creste valoarea umana daca faci o facultate? Devii brusc mai bun, mai nobil, mai milostiv, mai corect, mai generos, mai empatic? Nu. Devii mai informat, ai o perspectiva mai ampla si mai complexa asupra lumii (asta in cazul fericit in care mai si ciulesti urechile pe la cursuri, mai faci si un research pe net pentru proiecte, nu le copii si gata), intelegi mai bine anumite fenomene, si… cam atat. Si acestea le acumulezi daca ai un pic de noroc si interes, daca nu, treci ca gasca prin apa prin facultate.

Am intalnit si oameni ce au terminat o facultate de litere si nu sunt in stare sa foloseasca corect o cratima. Si utilizarea cratimei se invata in scoala primara. Bunica mea, care avea 4 clase, scria impecabil. Iar cuvintele de care nu era sigura cum se scriu la plural le cauta in Dex. Nu voia sa se faca de ras, draga de ea.

Am intalnit si oameni ce au terminat o facultate de matematica si nu stiu teorema lui Pitagora. Unii nu-si mai aminteau nici de valoarea lui pi. Bunicul meu care avea 4 clase o stia si la batranete.

Am intalnit si oameni care au terminat o facultate de istorie si nu stiau macar cu aproximatie in ce secol a domnit Stefan cel Mare. Bunicul meu care avea 4 clase stia toata viata lui Stefan cel Mare, cate razboaie a dus, in ce conditii, cu cine, la ce data… si nu numai despre el, era o adevarata enciclopedie istorica.

Am intalnit atatia oameni de o calitate umana exemplara, multi nu aveau decat 4 clase sau 8, dar aveau un suflet extraordinar. Si un bun simt iesit din comun. Si un simt al ridicolului bine pus la punct. Si o generozitate extraordinara. Oameni care din putinul lor daruiau celor din jur, mai sarmani decat ei, cu o fericire iesita din comun. Daruiau lucruri materiale, dar si spirituale: zambete, speranta, o strangere calda de mana, o imbratisare, intindeau o mana atunci cand cineva avea nevoie de ajutor…

Am intalnit si oameni cu studii superioare de mare impact (scoliti prin tari straine, pe la universitati de renume, cu MBA-uri sonore), care aveau un vid sufletesc imens. In spatele unei imagini bine puse la punct si a unui zid de diplome era un gol… nu tu suflet, nu tu mila, nu tu intelegere fata de semeni… Oameni care batjocureau tot in calea lor, care nu vedeau mai departe de lungul nasului, oameni care se credeau vecini cu Dumnezeu.

In concluzie, calitatea umana nu vine la pachet cu o facultate. Nici macar inteligenta. O facultate nu te face mai destept, ci doar iti da sansa sa devii mai mai destept, dar trebuie sa mai si muncesti pentru asta.  Si chiar daca devii mai destepta asta nu inseamna ca esti si “mai OM”.

Dragilor si dragelor, haideti sa punem pret mai mult pe OM si mai putin pe diplome. Diploma o poate avea oricine, omenia NU.

O noua leapsa

Azi am furat o alta leapsa de la Sinziana.

Întrebările sunt :

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La Dumnezeu, sa-mi aduca liniste in suflet, sa-mi lumineze mintea sa aleg calea cea dreapta si sa-mi dea puterea sa o urmez.

Iubesc animalele mai mult decat oamenii

“Iubesc animalele mai mult decat oamenii” – aud aceasta fraza din ce in ce mai des. Daca la inceput m-a surprins, acum parca mi-a intrat in rutina…

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand a vazut ultima oara

un zambet curat?

Si unde ai mers

ca sa te bucuri cu adevarat

De glasul tau, de glasul meu?

Leapsa cu carti

In general nu particip la lepse, dar asta mi-a placut in mod deosebit, asa ca nu m-am putut abtine. Am preluat-o de la Camy si o dau mai departe tuturor celor pasionati de lectura.

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
Folosesc semne de carte, daca am la indemana, daca nu, tin minte numarul paginii la care am ramas. Tin mult la carti, mi-e mila de ele sa le indoi paginile. Uneori le imbrac in coli de hartie, sa nu le deteriorez copertile.
2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Da – “Jocul lui Ender” – o carte extraordinara.
3. Cititi in baie?
Nu. Cititul e o activitate placuta ce trebuie sa aiba loc intr-un spatiu de relaxare – de preferinta pat sau leagan.
4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
indemana M-am gandit la mai multe, ca doar imi place sa-mi las imaginatia sa zburde:

- una – “De ce iubesc Romania?”

- a doua – “Povestea firului de iarba”

- a treia – “Frumusetea – intre mit si realitate”
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Colectiile de carte? Frumoase, cizelate, atent selectionate, toata lumea le cumpara, ca sunt la moda. Oare cati le mai si citesc?
6. Care este cartea preferata?
Grea intrebare… am mai multe carti preferate. “Winettou”, “Pe aripile vantului”, “Fiica lui Mistral”, “Heidi”, “Pe culmile disperarii”…si lista poate continua.
7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Foarte rar mi se intampla sa-mi doresc sa recitesc o carte. Cred ca as reciti totusi “Sarmanul Dionis”.
8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Mi-ar placea sa-i cunosc pe Nicolae Manolescu, George Calinescu si Cioran. Sa-mi scot palaria si sa ma plec in fata lor cu stima si respect. Si sa le spun ca literatura ar fi fost mult prea saraca fara ei.
9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Cu tatal meu, cu iubitul meu.
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Recenziile, postfata, titlul, recomandarile oamenilor cu care impartasesc aceleasi gusturi, coperta - da, stiu, veti spune ca sunt superficiala, dar pentru mine conteaza foarte mult coperta. Imi transmite un mesaj, o stare. Tin minte ca n-am avut puterea sa cumpar o carte recomandata de o prietena pentru ca avea o coperta hidoasa, ce-mi transmitea o stare de delir, de depresie schizofrenica. Si din pacate multe carti au astfel de coperti. Librariile incep sa ma infioare
11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Despre lectura obligatorie a barbatului modern am scris aici.

In rest, fiecare citeste ce are placerea, nimic nu e obligatoriu pe lumea asta. Tind totusi sa cred ca lecturile obligatorii din liceu au fost foarte bune – minus “Concert din muzica de Bach” pentru care am nutrit o profunda ura.
12. Care este locul preferat pentru lectura?
Vara – afara, in leagan sau pe sezlong. Iarna – in pat, sub patura calda, cu o ciocolata calda alaturi.
13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Preferabil in liniste. Totusi nu ma deranjeaza muzica clasica.
14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Da, destul de des. Sunt obisnuita cu asa ceva.
15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Nu conteaza sursa, important este sa fie o carte buna.
16. “O carte este pentru mine…” Cum ati descrie o carte?
O hrana pentru suflet si minte – daca e vorba de o carte buna. Despre cartile proaste nici nu vreau sa mai vorbesc.