Cand este momentul sa faci copii?

Parintii nostri la 22 de ani aveau si masa  si casa si copii. Noi la 25 inca mai copilarim sau suntem atasati de un job care nu ne permite sa respiram si ne tinem cu ghearele de el, incercand sa escaladam culmi cat mai inalte, sa ne construim o profesie pas cu pas, caramida cu caramida.

Acum tinerele mamici au 30-35 de ani si considera ca au toata viata inainte, pe cand parintii nostri la varsta asta simteau ca si-au trait deja jumatate din viata. Noi punem pe prim plan stabilitatea financiara, apoi ne gandim la un copil. Ei de bine de rau aveau asigurat un loc de munca pe viata. Si mai vezi ca pe la mese festive, de sarbatori, te mai trage de urechi cate o matusa ofilita si bagacioasa: “fata mamii, da’ tu cand faci un copil, ca-ti cam trece varsta….ca eu cand eram de varsta ta…” si-ncepe sa-mi insire viata ei…

Bun, dar EU nu sunt TU! Eu fac parte din alta generatie, cu o alta mentalitate…

Despre dragoste si ura…

URA… aceasta buruiana e mai puternica decat floarea atat de fragila si delicata a iubirii… Dragostea este supusa adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei, care o poate vesteji, intrigilor care nu ne simpatizeaza, si nu o data, ba chiar foarte adesea lipsurilor saraciei, dorintelor care nu se pot implini… In timp ce ura e suverana, n-o poti smulge pana nu creste, infloreste si piere singura, uneori dupa ce a reusit sa nimiceasca in prealabil viata…

Vaileu, ma inseala!

Ne-am mutat impreuna sau ne-am casatorit, cert e ca formam un cuplu stabil. Si impartim si bune si rele.  Si parca lucrurile sunt mai simple. Nu ma mai machiez toata ziua, nu ma mai parfumez discret dupa dus, ma epilez cand imi mai aduc aminte si adesea miros a ceapa prajita, ca doar am gatit. Si pantalonii de trening lalai imi sunt cei mai buni prieteni cand stau acasa. Ei si cu camasa aia in carouri, cu 3 numere mai mari. Care mai are si niste pete de mancare. Si miroase si ea a ceapa. Si uite ca el nu ma mai pupa dulce cand vine acasa. Si nici flori nu-mi mai aduce. Si nici in oras nu ma mai invita. Si nici nu mi-a mai spus cat de frumoasa sunt… Si nici nu se mai uita la mine in felul ala… si parca si ieri a intarziat cam mult cand a venit de la munca, nu numai azi. Si parca ii stralucesc ochii intr-un anume fel…si e cam visator si neatent la ce-i spun. Si am tipat la el si degeaba… Vaileu! Ori ma inseala? Aaaa, sigur ma inseala! Si eu stau ca proasta si-i spal si-i calc si-i gatesc si el nu e in stare sa-mi vina cu o floare, oricat as tipa eu la el…

Ei uite cam asa stau lucrurile in multe relatii pe care le cunosc. Si fetele imi spun cum ca toti barbatii sunt niste porci nerecunoscatori. Tu ii ingrijesti si ei te inseala. Si stau un pic si ma gandesc… Desi noi nu suntem in nici una din situatiile mai sus mentionate. Oare de ce te-ar insela el?

1. N-a existat dragoste reciproca inca de la inceput. Tu-l iubesti, el vrea o servitoare buna pe bani putini.

2. Tu il neglijezi. Da, cum aveai grija de el inainte, trebuie sa ai si de acum incolo. Si nu ma refer aici la spalat, calcat, gatit. Ma refer la EL ca si persoana, ca si om cu suflet. Cand l-ai intrebat ultima oara cum i-a mers in ziua respectiva la munca? Cand ati stat ultima data de vorba degajat, despre verzi si uscate, asa cum faceati inainte, cand va prindeam zorile la povesti?

3. Tu te neglijezi. Crezi ca daca v-ati mutat impreuna, gata, s-a terminat cu cochetaria. De-acum poti sa arati ca matusa Tamara sau ca Bubulina Gospodina. Iar parfumul de ceapa prajita e cel mai natural si mai rafinat dintre toate. Pai cum aratai inainte si cum arati acum? Inainte erai zana zanelor si acum muma padurii. Fie ca-ti convine sau nu, asta e situatia. Da, stiu, ar trebui sa te iubeasca pentru ceea ce esti, nu pentru cum arati, dar crede-ma ca imaginea conteaza tot timpul. E o forma de respect fata de tine insati. Nu-ti spune nimeni sa umbli in pantofi cu toc cui si rochie de seara in casa, dar ingrijeste-te, ca doar esti femeie!

4. Il aduci in permanenta reprosuri. Orice-ar face nu e bine. Si tipi la el. Si-l certi. Pai, hai sa-ti spun un secret: i se-apleaca si lui, la un moment dat. Eu personal urasc persoanele care tipa la mine, oricare ar fi cauza. Nu fac ceva bine, te rog sa-mi explici clar si explicit, nu sa tipi la mine. Ca-ti intorc spatele si plec. Si nu ma mai uit inapoi. Pentru ca nu ma respecti ca om.

5. Niciodata nu e suficient de bun. Vecinul de la 3 e mai bun ca tine. Ca el stie sa repare tevile de la scurgere. Nu sta ca tine sa se moscaie 2 ceasuri. Si vecinul de la 1 repara calculatorul in 5 minute, nu ca tine in 30. Si Costel a lu’ Maria a obtinut o marire de 30%, nu ca tine de 15%. Si Viorel i-a adus Nicoletei o mandrete de buchet de trandafiri albi, nu ca tine un buchetel de frezii. Si  i-a dat inel de logodna cu diamant. Tu esti un nimic! Si nu esti bun de nimic! Mda…pai daca orice as face nu te multumeste, oricat de mult m-as stradui, ma darami psihic. Si ma duc unde oi vedea cu ochii, oi gasi eu pe cineva care sa ma aprecieze. Ca sunt si eu om si am nevoie de apreciere.

Si lista poate continua… Dragelor, daca aveti un om aproape de voi, asta nu inseamna ca va puteti transforma in cenusarese, ca omul ala va sta cu voi toata viata si va va iubi neconditionat pentru tot restul vietii. Dragostea e ca o floare frumoasa si plapanda: daca ii pui prea multa apa putrezeste, daca nu ii pui apa se usuca, daca are prea multa lumina se ingalbeneste, daca are prea putina se ofileste. Trebuie sa intretii focul iubirii, el nu arde singur vesnic. Pastreaza-ti feminitatea, ca doar esti femeie. Un barbat te inseala in momentul in care nu mai gaseste la tine ceea ce ii lipseste. Pleaca in cautare in alta parte. Acum depinde de tine daca il lasi sa faca acest pas sau nu. Daca esti dispusa sau nu sa investesti in relatie.

Voi de ce credeti ca inseala barbatii?

Biblioteca obligatorie a barbatului modern

Deci cu liniuta si de la capat:

• “In bucatarie cu Jamie Oliver” – ca doar dragostea trece prin stomac, nu-i asa? si mai bine sa gateasca el decat sa gatesc eu, ca doar ei sunt cei mai buni bucatari, si cine sunt eu sa contrazic acest adevar universal valabil?
• poeziile lui Eminescu – sa fie romantic folosind cuvinte simple, dar de efect
• “Enigma Otiliei”- ca sa inteleaga ca nu sunt eu cea mai sucita femeie de pe fata pamantului
• Winnetou – sa stie niste tehnici de supravietuire prin taramuri necunoscute, in caz caz ca naufragiem pe taramul apasilor si comansilor
• cel putin o carte de programare – ca sa nu simta ca vorbesc in chineza
• “Pe aripile vantului” -  sa inteleaga adevarata dragoste cu nabadai
• “Heidi” – sa inteleaga mai bine sintagma mea de “copilarie perfecta”

Si …daca-mi mai amintesc ceva, revin

Despre job, cu dragoste

Nu sunt o femeie de succes in afaceri, dar ma straduiesc sa devin. Nu am o experienta prea vasta in campul muncii, dar ma straduiesc sa o dobandesc. Si vreau sa dobandesc o experienta de calitate. Imi place ceea ce fac, nu e doar un job, e si o pasiune. Din ceea ce am observat eu la jobul meu, secretul succesului consta in ADAPTABILITATE. Nu totul tine in a fi bun, si atat. Am lucrat la diferite proiecte de-a lungul timpului, fiecare a avut specificul sau:

- unele imi cereau sa fiu creativa, sa inovez la tot pasul

- altele imi cereau sa urmez cerintele clientului, cuvant cu cuvant – clientul nostru, stapanul nostru (daca ne spunea sa facem Pamantul in colturi, in colturi il faceam; daca ne spunea sa modificam de 1000 de ori, de 1000 de ori modificam)

- altele imi cereau sa fiu nici prea creativa, nici prea previzibila, nici prea lenta, nici prea rapida

- altele erau o provocare din toate punctele de vedere – tehnologie complet noua, domeniu complet nou, limba complet necunoscuta (traiasca Google Translate) si deadline dureros…

Fiecare proiect mi-a solicitat diferite competente, fiecare m-a facut sa fiu mai buna, unele mi-au scos la iveala competente pe care nici nu banuiam ca le am, altele m-au ingradit atat de mult incat imi venea sa-mi plang in pumni de ciuda, altele m-au facut sa-mi depasesc limitele, altele m-au ajutat sa invat cum sa profit si de punctele mele slabe, altele m-au ajutat sa-mi extind aria de cunostinte … dar cel mai important a fost ca am reusit sa ma adaptez la fiecare proiect in parte, sa am rezultate bune de fiecare data. Am inteles ca cel mai important este sa inveti din greseli, sa te adaptezi si sa nu crezi niciodata ca le stii pe toate, pentru ca intotdeauna te vei intalni cu ceva nou si vei fi pus in postura de novice. Important este sa poti accepta acest lucru, sa o poti lua de fiecare data de la zero si sa ajungi departe. Fiecare nou proiect e o provocare, fiecare te ia de la zero si iti cere sa-l aduci pe culmi cat mai inalte. Cel putin asa e in domeniul IT. Multi nu reusesc sa se impace cu aceasta idee – nu le plac schimbarile, nu se pot adapta. Intr-adevar, e dureros sa ai o evolutie de tip “dinti de fierastrau”, cum o numim noi – de fapt ea are aceasta forma doar in aparenta; in esenta asa devii cu adevarat bun: calindu-te.

De-asta imi si place jobul meu: am parte de provocari intotdeauna, invat intotdeauna ceva nou, si astfel evoluez si ca angajat, si ca OM. Iar pe deasupra, produsul muncii mele este foarte util pentru ceilalti. Iar aceasta cred ca este cea mai mare satisfactie pe care o am.