Arhivele jurnalului
Si iarasi despre mine…
Azi am primit un comentariu la unul dintre articolele mele – Despre mine … comentariul cu nr 2000, care suna asa:
Eu cred ca acest blog e copilaresc , si acea persoana care isi posteaza propria persoana e lipsita de importanta , nu stiu . . .asa vad eu lucrul asta ,incetul cu incetul iti pierzi din maturitate si dai intr-o lume falsa in care “ai vrea sa fii ca acea persoana” dar incercand , incercand o sa ajungi sa zici ca nu poti si iti faci singur/singura problema. Si inca ceva , acea persoana care face chestia asta cred ca duce lipsa de ocupatie , nu stiu poate sunteti inca copii dar dupa cum am vazut aveti peste 19-20. TI-ai zis propria persoana , o persoana cu stil dar in acelasi timp visatoare si cei ce sunt visatori iti dai seama ca nu fac nimic decat sa fiseze la o lume imaginata in propria persoana.
As fi vrut sa-i raspund acolo, dar mi-am spus ca este mai bine sa dezvolt intr-un articol parerea mea.
Suntem egocentrici si egoisti prin definitie, si totusi putini dintre noi pot lega doua cuvinte despre ei insisi daca le ceri acest lucru pe loc. Avem o parere despre toti si toate din jur, catalogam pe loc o persoana, chiar daca am vazut-o doar pentru o fractiune de secunda, dar nu suntem in stare sa facem acelasi lucru cand vine vorba despre noi.
Cand ni se solicita la un interviu sa spunem cateva lucruri despre noi inlemnim, amutim si simtim ca pica cerul pe noi instant… ne balbaim, ne fastacim, privim in gol si nu gasim raspunsul.
Ei uite, eu pot vorbi despre mine. E gresit? Sunt lipsita de importanta? Imi pierd din maturitate pentru ca am aceasta capacitate? Eu cred ca poate vorbi despre el degajat doar un om care se cunoaste foarte bine si a ajuns la un echilibru interior, ceea ce denota maturitate. Pot spune ce sunt, ce mi-as dori sa fiu, fara sa fac vreo confuzie intre aceste doua stari. Ma prezint asa cum sunt, nu cum mi-as dori sa fiu; nu ma ascund in spatele unui nick si-mi creez un autoportret fantezist. Pot face mai mult de-atat - pot vorbi sincer despre mine. La povesti ne pricepem toti.
Si ce e rau in a visa? Visele fac parte din echilibrul unui om… un om fara vise e un om ciuntit, cred eu… fara vise, sperante si suflet de copil suntem incompleti. Nu mi-e rusine sa vorbesc deschis despre visele mele; fac parte din mine.
Si ca fapt divers… zilnic multi oameni ajung pe blogul meu cautand cuvintele “despre mine”… deci e clar ca multi au lacune la acest capitol – cum sa vorbeasca despre ei…
Eu cred ca a putea vorbi despre tine insuti este o calitate, nu un defect. Sa-ti cunosti calitatile, slabiciunile, sa-ti recunosti pacatele, sa stii sa le enunti in doze mici si bine conturate… oare cati oameni pot face asta? Eu apreciez oamenii care au ajuns la un astfel de echilibru interior. Voi?
Si iar v-am mai tinut un elogiu despre mine 
Despre mine…
Ne mai desparte doar o zi de vara si eu sunt racita cobza… mda, sa stiti ca vorba aia “oamenii destepti racesc vara” nu ma incalzeste cu nimic. Imi curge nasul, ma doare in gat, sunt ragusita, nu pot sa respir decat pe gura, mi-e frig de numai pot… pe la pranz simteam ca eman flacari prin toti porii… farmacista s-a uitat ciudat la mine cand i-am cerut pe un glas de Mos Martin Coldrex… n-avea… ca doar s-a terminat sezonul racelilor… din fericire a mai gasit niste Fluimucil… ultimele patru pliculete ma asteptau pe mine, uitate intr-un sertar prafuit… imi curg si lacrimile… cred ca raceala asta si cu alergia se impaca tare bine…
Va povesteam acum ceva vreme ca mi-am gasit demachiantul de suflet – cel de la Gerovital. Ei bine, de cateva saptamani, de cand am inceput sa am alergie la ochi, am devenit mai sensibila – daca ajunge vreun strop de demachiant in ochi ma ustura de mor si lacrimez instant, lucru care nu mi se intampla inainte. Asa ca m-am intors de unde am plecat…
Ce demachiant imi recomandati pentru ochi sensibili? Momentan m-am intors la uleiul de masline…
Parfumul Givenchy Play – intre dragoste si ura
Acum ceva vreme am primit de la scumpa Iguanitza o mostra de Givenchy Play for Her. Am ratacit-o printr-o poseta, dar aseara am regasit-o si am zis sa o incerc.
Descrierea este seducatoare:
parfum floral lemnos fructat
Note de varf: piper roz, piersica, bergamot, latirus
Note medii: lemn de santal indian, tiara, lemn de magnolie
Note de baza: santal, mosc
De cand am deschis pliculetul m-au invadat notele de bergamot si piper roz… un miros salbatic, puternic, interesant... pe parcurs notele lemnoase au inceput sa-l domoleasca si sa-i dea caldura… apoi a iesit la iveala si moscul – mosc pe care eu il iubesc, daca e in cantitati reduse… atat cat sa dea o tusa calda unui parfum. Read the rest of this entry
Secretul meu dulce :)
Dupa cum ati putut observa, in ultimul timp am scris foarte rar. Timpul liber a devenit un lux pentru mine, munca ocupandu-mi cea mai mare parte a timpului… inclusiv weekend-urile. Imi place foarte mult ceea ce fac, asa ca munca nu e o corvoada, ci o placere, dar totusi si-a pus amprenta asupra mea… oboseala a inceput sa se resimta treptat-treptat. Cu toate ca mananc multe fructe, legume si nuci, corpul meu dadea semne de oboseala… am inceput sa iau si vitamine, dar parca degeaba.
Si pentru ca cineva, acolo sus, ma iubeste, intr-o buna zi am primit un mail de la Miruna Codeanu – ma invita sa testez noua crema Apidermaliv si produse naturale ale stupului de la Complex apicol Veceslav Harnaj. Am acceptat invitatia ei si in doua zile mi-a sosit un colet prin curier rapid – am descoperit cu bucurie in el crema, un borcanel cu miere cu laptisor de matca si o cutie cu laptisor de matca liofilizat.
Mi-am amintit cu bucurie de anii liceului cand faceam in fiecare primavara cate o cura cu laptisor de matca liofilizat… oare cum de am uitat cu desavarsire de el? Si am inceput sa iau in fiecare dimineata cate o fiola de laptisor de matca pe stomacul gol, apoi sa mananc cate o rondea de cereale cu miere cu laptisor de matca si sa rontai cateva migdale…. si am inceput sa prind din nou energie, putere… cu toate ca muncesc zilnic 12 ore sau chiar mai mult… am ajuns si la 18, ma simt bine – plina de viata, energie, optimism. Nu beau niciodata mai mult de 2 cafele pe zi, nu beau energizant si totusi sunt foarte vioaie. Acesta este efectul laptisorului de matca asupra mea. Eu, care in fiecare primavara eram mai slabita, sunt mai vioaie ca o albinuta
Nu-mi da un boost de energie, dupa care efectul sa se faca nevazut dupa o ora, cum mi se mai intampla la unele suplimente alimentare spre exemplu, ci imi face bine intreaga zi. Dupa cum probabil stiti, laptisorul de matca are rolul de a combate stresul si oboseala si intareste organismul.
Eu vi-l recomand din tot sufletul – e o minune, alaturi de mierea cu laptisor de matca.
Despre mine…
