Parerea unui barbat despre… Clarra :)

Va multumesc tuturor pentru urari, si Loredanei pentru provocarea de a scrie despre Clarra. Despre cum o vad eu pe Clarra, mai precis.

Clarra e  ca o raza de soare – vesela, zglobie, mereu cu zambetul pe buze, cu ochii stralucitori ca doua picaturi de roua.

Clarra e omul care si-a pastrat copilaria in suflet si se bucura de lucruri simple… iubeste copacii infloriti – la prima noastra intalnire m-am oferit sa o insotesc pe faleza, sa admire copacii infloriti… era ziua ei libera, si asta era marea ei dorinta – sa si-o petreaca pe langa copacii infloriti. Eu nu prea le dadeam atentie, dar de-atunci au inceput sa-mi placa si mie.

Clarra e ca cel mai istet copil din clasa – si-n clasa voastra a fost unul, sigur – nu acela tocilar, cu 10 pe linie, ci acela care nu se sfia sa intrebe “de ce?” cand restul clasei dadea din cap c-a inteles, desi nici macar n-a trecut prin filtrul gandirii informatia primita. Acela care pune intrebari incuietoare, care se contrazice cu cel mai destept profesor, si culmea-are dreptate, care analizeaza orice din 10 unghiuri, care observa greseala cand alti 100 nu o vad – e un mic vultur

Clarra stie… un milion de lucruri… care mai de care mai diverse si nebanuite… mai degraba o intreb pe ea, decat sa caut pe google

Clarra isi iubeste atat de mult munca incat uneori sunt aproape gelos. Dar imi trece repede

Clarra e frumoasa cand rade… si cand se incrunta… si cand se supara… si cand este entuziasmata… si cand plange (dar plange rar si bine)… si cand nu e machiata… si cand doarme…

Clarra e… dar gata, gata, nu mai dau nimic din casa Va las pe voi sa o mai descoperiti in timp, caci e plina de surprize.

Astazi este ziua LUI…

… a barbatului din spatele rubricii “Parerea unui barbat”, a barbatului care-mi face viata mai fericita clipa de clipa, care ma face sa fiu mai buna in fiecare zi, care ma completeaza si imi da aripi…

Iar azi, de ziua lui, a promis ca revine la aceasta rubrica. Asa ca va asteptam cu idei de articole. Intre timp noi fugim afara, sa ne bucuram de soare, de noi si de o inghetata delicioasa!

Parerea unui barbat despre femeile de cariera

Imediat dupa revolutie am inceput sa avem acces la filmele americane “adevarate”, care ne ilustrau o democratie si o libertate in gandire ireala… din cercul nostru stramt ni se parea ca America e raiul pe pamant. Vedeam filme cu “femei de cariera” care-si contruiau singure un viitor, o casa, o masina, aveau la picioare haine de lux, bijuterii indecent de scumpe, vacante luxuriante si barbati umili ce le pupau picioarele.

Si-atunci femeile subjugate de pumnul masculului denumit generic “sot”, ingenuncheate de smotru, cratita si plansete de copii au inceput sa prinda curaj, si sa-si faca loc, mai cu gratie, mai cu tocurile, mai cu coatele, in lumea barbatilor. Am inceput sa vedem mai multe femei ce sunt mai mult decat secretare – femei ce fac afaceri cot la cot cu noi. Si-mi place asta. O lume in care sunt si femei e o lume mai echilibrata; noi suntem mai cerebrali, ele mai sentimentale, asa ca per ansamblu privim problema din unghiuri diferite, ne facem o idee mai complexa despre ea si o rezolvam mai usor.

Imi plac femeile de cariera – sunt inteligente, competitive,  profesioniste.

Totusi nu cred ca mi-as dori ca sotia mea sa fie o femeie de cariera si-atat; cel putin nu in acceptiunea clasica. Pentru ca “femeie de cariera” ajunge adesea sa fie sinonim cu “femeie casatorita cu munca”. Iar eu imi doresc sa ramana si femeie.

Adesea cariera ajunge sa fie ca un miraj ce le fura sufletul femeilor; ele sunt mai pasionale decat noi, asa ca se implica trup si suflet in munca, ajungand sa ignore tot ce e in jur… ajung sa viseze 24 de ore din 24 rapoarte, planificari, bugete si deadline-uri, iar cei din jur devin simpli executanti… noi, barbatii reusim sa ne mai relaxam, sa ne mai destindem, fie la o bere cu baietii, fie in bratele iubitelor noastre, dar femeile raman tensionate mai multa vreme. Ele pun la suflet orice nimic, iti vorbesc o luna intreaga despre privirea piezisa pe care le-a aruncat-o nu stiu ce sef, se consuma o luna intreaga pentru nu stiu ce gafa, pe cand noi trecem mai usor peste astfel de evenimente.

Asa ca eu nu vreau o femeie de cariera; vreau doar o femeie care sa se simta implinita prin ceea ce face, dar sa nu se dedice muncii 100%. Sa mai pastreze un procent semnificativ si pentru mine. Sa nu fie doar un robot dezumanizat de munca, ci sa-si pastreze latura umana, feminitatea, delicatetea.

Cariera e si pentru barbati, si pentru femei, dar cred ca femeile pot cadea mult mai usor in mrejele nimicitoare ale puterii, care le dezumanizeaza. Si nu, nu sunt misogin.

Va mai intereseaza parerea unui barbat?

Acum ceva vreme am inaugurat rubrica Parerea unui barbat, de proba. Am vazut ca v-a placut si voiam sa va intreb daca doriti sa continue.

Daca voi strange suficiente voturi, va continua, dar va trebui sa veniti voi cu propuneri de articole

Deci DA sau NU. Iar daca e DA, veniti si cu o propunere de articol

Parerea unui barbat despre femeie si prietenii ei de gen masculin

Sa lamurim lucrurile de la bun inceput: nu-mi place prietenia dintre o femeie si un barbat, cu atat mai mult cu cat eu iubesc acea femeie. Stiu ce veti spune: ca exista prietenii minunate intre femei si barbati, ca fiecare dintre voi are un prieten bun de sex masculin, cu care se intelege extraordinar de nemaipomenit si ca eu, impreuna cu iubitii vostri care nu va inteleg prietenia, suntem niste porci.