Rugaciune in vant

Hristos a inviat! Fie ca sfanta sarbatoare sa va faca mai buni! Atat va spun de Pasti. Nu voi continua cu alte urari devenite de-a lungul timpului clisee lingvistice, pentru ca nu le simt cu adevarat. Si ma opresc la atat – la speranta ca vom deveni mai buni, macar de sarbatori. Sau macar vom incerca.

Crezi sau nu in Dumnezeu?

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă
În recea mea-ncruntată suferinţă.
Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.

De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Şi anii mor şi veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.

Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – şi se putea.
Când fu să plece şi Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Şi i-ai trimis un înger de povaţă –
Şi îngerul stătu cu el de faţă.
Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea
Şi pruncul şi bărbatul şi femeea.

Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul…

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă… de Tudor Arghezi

Aceste versuri ale lui Arghezi mi s-au intiparit adanc in minte din liceu, de cand am studiat Psalmii lui Arghezi… mi s-au parut niste versuri de o extraordinara sensibilitate, pline de o durere muta, prin care dadea defapt grai dorintelor nerostite de multi dintre noi. Credem din principiu in Dumnezeu, dar avem nevoie si de o dovada vie, palpabila…

In ultimul timp am avut neplacuta surpriza sa descopar ca tot mai multe persoane sunt atee. Persoane din noua generatie, de pana in 30 de ani. Si asta ma sperie un pic… eu cred in Dumnezeu, El e cel ce imi umple sufletul si imi da puterea sa merg mai departe zi de zi (da, cu ajutorul Lui am descoperit cu stupoare ca sunt mult mai puternica decat as fi crezut vreodata), ma ridica atunci cand cad, ma mangaie bland pe crestet atunci cand sunt indurerata, imi umple sufletul de fericire.  Fara El ar fi un gol imens in sufletul meu.

Si stau si ma gandesc: daca nu-L ai pe Dumnezeu in suflet, atunci cu ce umpli acel gol? Bun, sunt lucruri in viata ce te fac suficient de fericit incat sa umpli acel gol, dar sunt lucruri efemere, ce se evapora, si iar apare acel gol… si atunci care-i rostul tau in viata, daca te simti gol prin interior, daca esti doar o frunza in vant?

Eminescu, un alt poet pe care-l iubesc pentru genialitatea si maiestria sa in a manui cuvintele, spunea:

Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Mihai Eminescu, “Împărat şi proletar”

Oare chiar o fi doar o fraza inventata pentru a ne tine cu capul plecat? Eu nu prea cred. De fapt nu prea simt asta. Pentru ca dincolo de ceea ce crede creierul meu, mai e si ceea ce simt. Si SIMT ca Dumnezeu exista, nu doar cred. L-am simtit de atatea ori atat de aproape de mine incat nu-i pot nega existenta sub nici o forma. Si nu simt nevoia sa-L vad. Mie de ajuns faptul ca-L simt aproape. Privirea te mai poate insela, celelalte simturi nu.

Unii spun ca nu mai cred in Dumnezeu din cauza Bisericii. Ca i-a dezamagit atat de tare incat si-au pierdut credinta. Si mi se pare o gandire superficiala. Stai putin, Biserica e formata si ea din oameni. Oameni ca noi. Pacatosi ca si noi. Furati de cele lumesti ca si noi. Unii au si niste har, dar pana la urma sunt toti oameni ca si noi, supusi pacatului si greselilor. De ce trebuie sa plateasca Dumnezeu pentru pacatele oamenilor?

Oare cum o fi sa nu crezi in Dumnezeu? Cum te simti? In ce crezi? Pe baza caror reguli iti contruiesti drumul in viata?

Despre credinta, Biserica si Dumnezeu

E criza. Si parca o simtim din ce in ce mai acut, parca isi infige coltii si mai adanc in inima noastra, si ne doare… e ca o furtuna ce vine si spulbera totul in cale. Si atunci avem nevoie sa ne ancoram de ceva puternic. Si atunci ne amintim de Cel de Sus si de nevoia de credinta.

Si ne punem speranta in Dumnezeu si toti sfintii, si in moastele lor cele facatoare de minuni. Si ne ducem cu sufletul zdrobit, vrand sa ne rezolve bietii sfinti toate problemele peste noapte. Ce e rau in asta? Nimic, atat timp cat nu se transforma tot acest proces intr-un circ.

A fost sarbatoarea Sfintei Parascheva si Iasiul, ca in fiecare an, s-a umplut din nou de oameni insetati de presupusa evlavie… Zeci de mii de credinciosi au venit la moastele Sfintei, in cautarea unei minuni, si au dat peste un balci de zile mari: unii vindeau sarmale, altii carnati, altii cruci si biblii, altii haine de piele, altii inchiriaza camere de dormit… nimic nu-i gratis in Romania, nici macar minunile.

Biserica profita de disperarea oamenilor:

• de ce in loc sa inmulteasca pelerinajele, nu ii ajuta pe credinciosi sa gaseasca forta interioara care sa-i ajute sa infrunte necazurile vietii?
• de ce in loc sa urmareasca un profit cat mai mare de pe urma bratarilor si lantisoarelor cu cruciulita, chinezesti, cumparate la kilogram nu le predica enoriasilor despre binefacerile unui trai echilibrat, despre bunatate, despre ajutarea semenilor?

Noi, romanii, avem tendinta de a incerca sa ne atingem scopurile prin orice mijloc mai putin ortodox. Din mijloacele ortodoxe este exclusa munca cinstita, desigur. Asa ca nici Dumnezeu nu e lasat deoparte: strabatem tara in lung si in lat, ne imbulzim, ne calcam in picioare, ne muscam ca niste animale salbatice, pentru a atinge icoane facatoare de minuni, moaste sfinte, crezand ca toate problemele noastre se vor rezolva peste noapte.

Sa va dau o veste proasta? Dragii mei credinciosi si evlaviosi, Dumnezeu va da, dar nu va baga si in traista. Va da sanatate si putere de munca ca sa munciti pentru ceea ce vreti sa dobanditi, va mangie duios pe crestet ca sa va ridicati si sa luptati, va zambeste multumit cand faceti o fapta buna, dar nu va rasplateste cu un castig urias la loto.

Dar sa zicem ca noi, pacatosii de rand nu stim asta. Dar BISERICA ce pazeste?  De ce ne alimenteaza iluziile false? De ce nu iese in fata, in calitate de reprezentanta a Domnului si sa puna punct acestui circ? Pentru ca ii este mai comod sa vanda niste iluzii din care sa obtina profit. Iar noua ne e mai usor sa strabatem tara in lung si in lat, de la o manastire la alta, in cautarea obiectelor facatoare de minuni, in loc sa infaptuim prin fortele proprii o minune. Sta in puterea noastra! Dumnezeu ne ajuta.

People are often unreasonable

People are often unreasonable, irrational, and self-centered.

Forgive them

Anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish motives.

Be kind anyway.

If you are successful, you will win some unfaithful

friends and some genuine enemies.

Succeed anyway.

If you are honest and sincere people may deceive you.

Be honest and sincere

anyway.

What you spend years creating,

others could destroy overnight.

Create anyway.

If you find happiness, some may be jealous.

Be happy anyway.

The good you do today, will often be forgotten.

Do good anyway.

Give the best you have, and it will never be enough.

Give your best anyway.

In the final analysis, it is

between you and God.

It was never between you

and them anyway.

Mother Theresa